17 martie 2022, reprezentaţie solo a multiinstrumentistului Andrei Kivu, un vis de 20 de ani devenit realitate la ArtHub, club cât se poate de monden (să nu zic avangardist) din Bucureşti: „Fusio-Morphin(g)”. Cu aceeaşi ocazie, interviu – portret pentru emisiunea „Remix”; în fapt, împlinirea unei vechi dorinţe a reporterului, care îl filmase în primul deceniu douămiist de atâtea ori… pentru ca apoi muzicianul să dispară.

Consacrat în primă instanţă ca violoncelist, în urmă cu două decenii cariera sa a prins un vârf, inclusiv pe plan internaţional. Atunci, împreună cu Irinel Anghel, Andrei fondase un grup cu geometrie variabila – Pro Contemporania – cu care evolua în ambianţe prestigioase de muzică contemporană.

Paranteză: Hyperion, celebrul grup de muzică contemporană fondat şi condus de Iancu Dumitrescu, i-a prilejuit intrarea într-o zonă a artei noi, moderne care l-a fascinat pe Kivu. Contactul cu această muzică i-a deschis porţile spre un alt univers decât acela oferit de studiile la Universitatea de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

Emisiunile „Pop Cultura”, „Play Back” şi „Remix” din vremuri TVR Culturale au pus în pagină câteva festivaluri „Multi-Sonic-Fest”, în care titulaturi precum Pro Contemporania, Free Sound International ori Inter Art se întâlneau cu artişti străini din aceeaşi zonă stilistică / fusion. David Hykes, Daniel Kientzy, Franziska Baumann, Nicolas Simion ş.a.m.d. Grupul Pro Contemporania a fost primul din România invitat la „Vienne Modern”, concertând de asemenea la New York şi la alte festivaluri ale muzicii noi.

…Până în 2009, când Andrei dispare subit în Franţa. Stabilit la Paris, se întoarce spre violoncel, se dedică activităţilor didactice în capitala culturală a Europei, la Madrid, dar şi în alte ambianţe unde care a găsit debuşeu pentru metodele sale pedagogice. O abordare inedită a domeniului, apărută dintr-o anumită frustrare faţă de ceea ce ar fi vrut el să înveţe, ori de modul de a studia violoncelul în Franţa, bunăoară. Revine şi la concerte, pentru că nu (se) putea altfel, iar de nişte ani buni este prezent şi în România, din ce în ce mai des. Fie solo, fie cu grupul marii noastre soliste jazz Teodorei Brody Enache, fie cu chitaristul Călin Grigoriu (Duo Paracelsus, dar nu numai). 

Reportajul portret suferă la capitolul colaborărilor cu Grigoriu, dar în această primăvară, la TVR 3, un portret al chitaristului va pune cu siguranţă în pagină şi colaborarea lor… în serial. În paralel, e de urmărit apariţia unui disc semnat Ali Ashgar Rahimi (voce, instrumente cu corzi), Călin Grigoriu (chitară), Cristi Horia (vioară) şi violoncelistul. De asemenea, Andrei pregăteşte la rândul său un disc, la o casă de discuri sugerată de echipa „Remix”, ideală pentru conceptul său fusion.

Ultima h-oră: În 11 martie, din motive obiective (12 ani de Buzzmedia la Botoşani), am ratat un concert deosebit la Bucureşti. Astăzi 26 martie, chiar mi-e greu să îi prind în Franţa (se află de fapt într-un mic turneu pe la ICR Paris, Marsilia, Orleans), unde vor cânta cu David Hykes (dacă aţi urmărit portretul de la TVR 3, ştiţi cine e ilustrul preopinent şi care e relaţia sa cu Andrei… de demult). Fotografiile din 24 spun destule, fie şi fără muzică…