Pe data de 19 februarie a fost ziua de naștere a celebrului sculptor român din județul Gorj, Constantin Brâncuși. Ca multe alte personalități culturale din România, acesta a urmat cursuri în țări străine, în cazul lui Brâncuși, în tocmai capitala Franței, unul dintre cele mai importante centre culturale ale vremii.

La moartea sa, artistul a lăsat statului francez aproximativ 1200 de fotografii și 215 sculpturi, un număr impresionant, ținând cont de faptul că e nevoie de mult talent și migală pentru a realiza o așa operă de artă cum este o sculptură.

Sursă foto: Facebook.com/Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși și-a dorit ca atelierul lui să rămână exact așa cum arăta la moartea sa, iar statul francez i-a împlinit dorința, transformându-i atelierul într-un minunat muzeu ce astăzi poate fi vizitat și în care pot fi admirate lucrările de artă ale artistului plastic.

Biografie

Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, în satul Horbița, județul Gorj, în apropierea orașului Târgu Jiu. Meleagurile unde sculptorul a copilărit erau și sunt în continuare cunoscute pentru tradiția bogată a meșteșugurilor populare, în special a sculpturii în lemn.

Modelele geometrice ale regiunii se pot observa în lucrările sale ulterioare, cum ar fi „Coloana fără sfârșit”, creată în 1918.

Părinții săi, Nicolae și Maria Brâncuși, erau țărani săraci, nevoiți să își câștige traiul zilnic prin muncă grea, fapt pentru care Constantin Brâncuși a fost nevoit să pască oile familiei încă de la vârsta de șapte ani.

De la o vârstă fragedă și-a arătat talentul în sculptarea obiectelor din lemn, fiind însă nevoit să fugă de mai multe ori de acasă , din cauza agresiunilor primite din partea tatălui și a fraților mai mari.

La vârsta de nouă ani, Brâncuși a fost nevoit să părăsească satul pentru a lucra în cel mai apropiat oraș mare. Pe când avea unsprezece ani, a intrat în slujba unei băcănii din Slatina, apoi a devenit casnic într-o casă publică din Craiova, unde a rămas câțiva ani. În Craiova, în timp ce lucra, ca ucenic, se remarcă prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălia unde lucra. Observând că cei din jurul lui era foarte impresionați de ceea ce a creat, Brâncuși s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.

După ce a urmat cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova (1894-1898) vine la București, unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa ,,Bustul lui Vitellius” obținea ,,mențiune onorabilă”, ,,Cap al lui Laocoon” din 1900 obținea medalia de bronz, iar ,,Studiu” din 1901 câștiga medalia de argint.

Singurul monument din București semnat de Brâncuși

În 1903 primea deja prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris.

În drum spre Paris a trecut mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier, ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață.

Din Viena a plecat în 1904 spre Munchen, dar după șase luni pornește pe jos prin Bavaria  și Elveția și până la Langres, în Franța.

În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.

În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercie până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze, ca practician, în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).

Opera

La începutul carierei sale, Brâncuși a realizat mai ales reprezentări clasice ale formei umane.

În perioada dintre 1897 și 1907, sculptorul acumulează mai multă experiență în domeniul sculpturii și încearcă diferite modalități de modelare a materialelor folosite. După anul 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică, astfel că începând cu anul 1907, artistul a renunțat la reprezentările antropomorfe, în favoarea unor sculpturi mai abstracte, care îl reprezintă. Din această perioadă datează operele:

• 1897 – Craiova: Bustul lui Gheorghe Chițu
• 1898 – București: Bustul Vitellius
• 1900 – București: Capul lui Laocoon
• 1902 – București: Ecorșeul
• 1902 –  probabil ianuarie – București: statuetă simbolizând muzica corală românească
• 1902, octombrie – Craiova: bustul lui Ion Georgescu – Gorjan
• 1903 – București: Bustul generalului Carol Davila
• 1905 – Paris: Orgoliu
• 1906 – Paris: Copil – ghips
• 1906 – Paris: Supliciu – piatră
• 1906 – Paris: Cap de copil – bronz
• 1906 – Paris: bustul Victoriei Vaschide
• 1906 – Paris: bustul doctorului Zaharia Samfirescu
• 1906 – Paris:portretul pictorului Nicolae Dărăscu

Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la „Société Nationale des Beaux-Arts” și la Salon d’Automne din Paris în 1906.

Creează în 1907 prima versiune a sculpturii ,,Sărutul”, temă pe care o va relua în mai multe forme până în 1940, când culminează cu ,,Poarta Sărutului”, parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu.

În 1907, Brâncuși închiriază un atelier de lucru în Rue de Montparnasse și descoperă arta pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Leger, Amedeo Modigliani și Marcel Duchamp.

A început lucrul la ,,Rugăciune” , o comandă solicitată pentru un monument funerar, ce mai târziu va fi expusă în cimitirul ,,Dumbrava” de la Buzău.

În 1909 revine pentru scurt timp în România, unde participă la ,,Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul expoziției acordă premiul II lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu și Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără artistului sculptura ,,Somnul”, iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.

Până în 1914, participă regulat la numeroase expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile ,,Păsări Măiestre”, ,,Muza adormită” și ,,Domnișoara Pogany”.

În 1914, Constantin Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație.

Colecționarul american John Quin îi cumpără  mai multe sculpturi, asigurându-i o situație financiară prielnică creației  artistice marelui sculptor. În timpul aceluiași an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret solicitat cu un an înainte. Sculptorul va păstra lucrarea în atelierul său, intitulând-o „Fânâna lui Narcis”.