Recent, la Roma, a avut loc o dublă lansare de carte, ambele proiecte editoriale aparținând unui român stabilit, în prezent, în Franța, mai exact la Finistére – capătul pământului, așa cum glumește autorul întrebat fiind despre locul unde s-a stabilit odată ce a plecat din România. O primă lansare în Italia a avut loc pe 9 septembrie, urmând ca luni, 12 septembrie, să mai desfășoare un eveniment similar.

Plecat din Ploieștiul natal pe la începutul anilor 2000, Ciprian Apetrei este profesor de filosofie, dar și jurnalist. Dragostea pentru scris l-a apropiat, firesc, și de literatură. „Sunt un ploieștean plecat în lumea largă, acum mai bine de zece ani. Am ajuns până la capătul pământului, așa se numește departamentul Breton în care locuiesc, Finistére. Sunt profesor de filosofie și utilizez motive și interogații filosofice în literatură, iubirea de înțelepciune este o paradigmă a vieții mele. Scriu pentru presa română de mulți ani, este o modalitate de a rămâne conectat la acasă-acasă, dar și de a aduce de acasă-dincolo lucururi folositoare. Literatura a venit ca o continuare a activității jurnalistice, în ambele vorbesc mult despre românii de pretutindeni, despre condiția celui care locuiește de un timp semnificativ în străinătate”, ne-a declarat Ciprian Apetrei.

Ciprian Apetrei

Ciprian Apetrei

În Franța, țara lui adoptivă, a ajuns după o vacanță la Paris, care s-a transformat într-o adevărată ședere, timp de doi ani, pe Valea Loarei, iar, ulterior, în Bretania. „Aveam, probabil, în subconștient dorința generației mele de a pleca <afară>. Așa am crescut, cu acest ideal. Dintre colegii de liceu, foarte puțini au rămas în țară. Pentru noi, generația care a intrat la liceu, imediat după Revoluție, plecatul era un vis, o modalitate sigură de a „te realiza”. Acasă-acasă și acasă-dincolo sunt într-o relație dinamică foarte complicată, cu un mare impact asupra identității celui care trăiește în două lumi”.  Cele două noi cărți aflate, acum, în promovare nu sunt și primele sale apariții editoriale.

Volumul ”Aici și acolo” este o perpectivă a modului în care Ciprian Apetrei vede plecarea lui în lume. ”Din România am plecat cu un bagaj cultural și sentimental mult mai mare decât am crezut, iar asta a contribuit la modul în care vedeam Franța. În timp rolurile s-au inversat, iar cu ce am învățat în Franța văd diferit Romania. Aceste roluri se tot schimbă, iar nostalgia mă face să privesc România printr-o lentilă fermecată, prin care țara natală se vede mai frumos decât o  cunosc cei care locuiesc acolo zi de zi. Isabelle Allende numește asta <țara mea inventată>, este titlul superb al cărții de amintiri despre Chile, în care mă regăsesc”.

Prima carte semnată de Ciprian Apetrei se numeste ”Cel de la geam”, una în limba franceză, de proză scurtă în care autorul povestește momente din parcursul său între România și Franța, dar și povestiri fantastice care pun împreună teme din mitologia românească și bretonă. A urmat cartea ”Povești călătoare” (I și II) – o culegere de texte scrise de români din lumea largă, care vorbesc despre identitatea celui plecat de acasă, plecând de la întrebarea <De unde sunteți dumneavoastră? >– de care nu scapă nici un emigrant. Cele două volume adună 87 de povestiri din 21 țări diferite.

Aparițiile editoriale proaspăt lansate la Roma sunt traducerea în italiană a primului volum, ”Storie Viaggianti”, apărută la editura Le Fate și ”Aici și acolo”, un volum de filografii, poeme în proză ilustrate de fotografii.  ”O parte dintre aceste poeme vor fi acompaniate la pian de către profesoara Carmen Mezei, din Copenhaga, care va susține și un recital de pian, în care va interpreta compoziții personale. Sunt cărți care au fost prezentate în comunitățile românești din Europa, în Spania, Danemarca, Belgia, Italia, dar și în România, și de fiecare dată au stârnit emoții puternice. Tema plecării din țară este una cu care s-a întâlnit aproape fiecare român, direct sau prin intermediul celor dragi. Este o bună ocazie de a ne cunoaște mai bine și, în acest fel, de a ne ințelege mai mult. Avem mare nevoie de asta, de un efort de fraternitate care ne va ajuta să ne asumăm mai ușor și să ne trăim mai bine condiția de români”, spune autorul.

O posibilă viitoare carte scrisă de Ciprian Apetrei ar fi despre România, pur și simplu. L-am întrebat ce unghi ar abora pentru o carte despre Romania și mai ales cum s-ar numi. ”Probabil i-aș spune <Ro-mânia și românii> și aș scrie despre cum ne înțelegem și ne asumăm identitatea, între exgerarile cea mai frumoasă țară din lume și țara în care nimic nu merge, aș scrie despre războiul inutil pe care unii politicieni fară minte au încercat să îl strânească între românii din țară și cei din afară, despre motivele pentru care ne privim cu suspiciune și nu reușim decât rar să ne asociem. Aș scrie despre România mea inventată, despre Ploieștiul meu fermecat, despre Bulevardul cu castani care este, în felul său, mai frumos decât orice Champs-Elysées, ca să reiau metafora lui Allende”.

Sursă foto: Facebook Ciprian Apetrei

(Visited 187 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

La Paris, nu oriunde