VALERIU SEPI – O poveste cu mitologii personale. De la Timişoara în jurul lumii şi înapoi
Celebrul percuționist cu capre de la Phoenix, Valeriu Sepi este, în fapt, un artist plastic, prea puţin cunoscut în România. După începuturile artistice cu teatrul studenţesc din Timişoara (inclusiv în piesa „Ţiganiada”, alături de membrii grupului suspendat între cele două paradigme beat şi etno-rock), instrumentarul său se diversifică. Aşa ajunge să creeze celebrele şi ineditele capre, astăzi, intrate în brand-ul grupului urcat în primii ani ’70 la apogeu. Discurile şi afişele Phoenix i-au desfăşurat discursul esenţial în imaginea celui mai important şi influent grup rock românesc.
Povestea dublu LP-ului „Cantafabule”, unul dintre cele mai valoroase albume rock româneşti, este iterată în interviu, cu aberantele modificări ale cenzurii comuniste: titlul schimbat (şi tipărit greşit), modificarea copertei principale (care trebuia să îl înfăţişeze pe Dimitrie Cantemir, autorul „Istoriei ieroglifice”, în directă legătură cu bestiarul animalelor mitologice, despre care face vorbire întregul concept imaginat de Şerban Foarţă şi Andrei Ujică) ş.a.m.d.
Cum se va afla din emisiune, nu a desenat doar pentru Phoenix, ci şi pentru scena jazz de pe Bega. Nicolae Covaci şi majoritatea membrilor trupei au emigrat în 1977 în Germania. În anii ’80, a venit rândul lui Valeriu Sepi să se stabilească în aceeaşi ţară, la Heidelberg, unde a continuat să picteze în libertate, organizându-și propria galerie de artă. În deceniul următor, după episodul revenirii în ţară cu camioane de ajutoare, ca şi Nicolae Covaci (imediat după declanşarea Revoluţiei), accep
Repatrierea din ultimul deceniu l-a repus meritat în drepturi. După o primă desfăşurare de forţe la Palatul Baroc din Timişoara, expoziţia personală „Mitologii personale” avea să fie vernisată anul următor (2017 – an aniversar Phoenix), la sala „Constantin Brâncuşi” din incinta Parlamentului României. O ocazie rarisimă pentru un reportaj „Remix” cu un „căprar” cu baston (citeşte penel) de general:)!
„…Şi-n muzică de harpe şi capre, între sepii, adică pictori, unul se asemuie cu bunul uriaş: Valeriu Sepi” (Şerban Foarţă)
