Elena Postelnicu este jurnalist-corespondent pentru postul național de radio România Actualități. Stabilită în prezent în Italia, „țara ei adoptivă”, așa cum o numește chiar ea,  cunoscuta jurnalistă ne-a povestit despre cum a ajuns să îndrăgească Italia sau  ce a trebuit să facă pentru a se stabili acolo, ca jurnalist. Face meseria aceasta de la 18 ani și după cum spune chiar ea, nu se vede acum făcând altceva decât Radio.

„Poate pare ciudat, dar eu, după o deplasare la Milano și Trento, m-am îndrăgostit de Italia și de italieni, ca populație, de aceea mi-am dorit să revin aici. S-a întâmplat apoi să fie nevoie să fac un curs de specialitate la Universitatea <La Sapienza> din Roma și astfel, dorind să continui și meseria mea de jurnalist, am ajuns la Roma, în calitate de corespondent Radio România Actualități. Trebuie, însă, să recunosc că nu aș fi putut niciodată să renunț la Radio, acolo unde lucrez – și spun asta cu multă mândrie – de la vârsta de 18 ani. Nu aveam de unde să știu atunci, dar aveam să aflu ulterior că exact această sarcină a mea, de a transmite informații, interviuri despre ceea ce se întâmplă aici, dar și contactul cu conaționalii noștri care trăiesc în Peninsulă aveau să-mi stimuleze și mai mult pasiunea cu care lucrez”, spune Elena Postelnicu.

Elenei îi place foarte mult faptul că este în permanentă legătură cu cei de acasă, că scrie lucruri pozitive despre români stabiliți dincolo de granițe, că descoperă o Românie frumoasă în țara care a adoptat-o și pe ea. „Sunt în contact permanent cu colegii mei pentru a le transmite informațiile de aici, la fel cum lucrând pentru România, sunt interesată și urmăresc tot ceea ce se întâmplă acolo. Recunosc că sunt norocoasă că transmit știrile, interviurile și reportajele mele la Radio România Actualități, deoarece noi am rămas printre puținele instituții de presă care difuzează și informații pozitive. Și avem și audiență! Deci se poate… Și cum să nu povestesc în țara mea despre un medic cardiolog de 30 de ani în Italia, director de spital, sau despre o cercetatoare româncă faimoasă în lume, coordonatoarea unui întreg departament de cercetători italieni și de alte naționalități. Cum să nu povestesc despre copiii români născuți în Italia – care văd România o dată pe an și care totuși, aici, în Italia, merg la Biserică îmbrăcați în costume tradiționale sau recită poezii de Mihai Eminescu la cursurile de limba română din școlile italiene? „.

Pentru corespondentul România Actualități la Roma, țara natală rămâne locul unde a primit o temeinică educație. Recunoaște că abia de când s-a stabilit în Italia, a simțit că și România are motivele ei cu adevărat puternice de a fi parte din ea. „Înainte să plec din țară, de la București, nu eram prea entuziasmată de naționalitatea mea sau mai bine zis eram indiferentă, însă odată ajunsă în Italia, am văzut și continui să văd diferențele dintre noi și italieni. Nici unii, nici alții nu suntem perfecți, toți suntem cu defecte, mai mici sau mai mari, dar cred că avem numeroase motive să fim mândri de țara în care ne-am născut”.

Acasă se simte, astăzi, și în Italia, și în România. Are familie și prieteni în ambele ei „case”.  „Mă simt acasă în ambele locuri – recunosc că această propoziție o aud foarte des în interviurile pe care le fac aici, în Peninsulă.  Cred că acesta este rezultatul integrării în noua societate. Familia mea este la Bucuresti, dar și la Roma. E adevărat însă că cei mai mulți prieteni sunt în țară. Prieteni adevărați. Cele mai frumoase amintiri sunt acolo, dar și aici. Cred că depinde numai de noi să trăim bine oriunde ne aflăm. Am întâlnit foarte des conaționali care, din păcate, nu au reușit să se obișnuiască cu Italia, locuind aici de peste 15 -20 de ani… Ei, cu siguranță, odată ce viața le va permite, se vor întoarce definitiv în țară”.

Durerea jurnalistei: „… sunt străini în țările de adopție, străini, și acasă…”

În Italia, Elena Postelnicu a învățat să trăiască laolaltă cu români ei, dar și cu italieni, francezi, albanezi, bulgari, turci, cu toții stabiliți în Peninsulă. A înțeles și mai mult prin viețile românilor stabiliți departe de țara natală despre care ea a relatat în emisiunile postului național de radio drama ori bucuria umană.

„Am foarte multe legături cu românii din Italia pe care i-am întâlnit  peste tot și toți sunt oameni frumoși. Oameni care au renunțat la meseriile lor din țară – de profesori, ingineri, economiști – pentru a lucra pe șantiere, în hoteluri sau restaurante, în agricultură sau în familiile italienilor. Au renunțat la meseriile lor pentru un salariu mai bun, lăsând de cele mai multe ori și câte un copil singur acasă cu bunicii sau alte rude. Din păcate, de acasă, din România nu se vede suferința acestor persoane, sacrificiile pe care le fac, dorul lor de țară, de pământul natal, de părinți sau de copii. Mulți dintre acesti români din cauza durerii din suflet nu reușesc nici după 20 de ani de Italia să se simtă bine aici”.

Cuvântul stranier nu este tocmai cel mai potrivit pentru un român care a ales un trai mai bun într-o țară străină. De acest lucru s-a convins și jurnalista Elena Postelnicu. Este ceva care însă mă doare și mă văd nevoită să spun. Acești români – după toate sacrificiile pe care le fac în Italia – când ajung în satele lor sunt priviți ca „stranieri”. Este adevărat că unii dintre ei mai scapă câte o vorbă în italiană, dar asta nu înseamnă că nu sunt tot cei de dinainte. Ba din contră, mulți sunt mai umani, mai solidari, dar fiind primiți atât de rece acasă, de vecini sau de vechii prieteni și uneori chiar de rude în loc să se bucure de vacanța scurtă pe care o au se amărăsc. Și așa parcă ar fi între două lumi:  sunt străini în țările de adopție, străini, și acasă… E prea mult pentru ei. Poate ar fi mai bine ca înainte să-i judecăm să le privim bucuria din ochi că au revenit acasă și să-i îmbrățisăm. Vă asigur că nu vor mai mult de atât„.

(Visited 360 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.