Iulia Badea Gueritee, jurnalist la Courier International, a anunțat recent că a părăsit Institutul Cultural de la Paris unde a activat organizând evenimente culturale pentru români. În prezent, jurnalista franceză de origine română este responsanbil de comunicațiile Casei Europei Paris și Comunicațiile Europe Direct.
„Ieri (29 mai 2023 n.r.) a fost ultima mea zi la Institutul Cultural Român de la Paris… Este o zi care coincide și cu ultimul meu zbor ca parte a familiei diplomației cultural românești. Au fost cinci ani în care am învățat, enorm, în care am și pierdut, pe alocuri, dar au fost ani din care voi păstra ceea ce este mai bun. Au fost ani de momente de neuitat, în care sentimentul de a fi român și de a fi reușit ceva pentru țara ta a fost emoționant și gratifiant. Au fost întâlniri pe care nu le voi uita niciodată și care m-au <crescut> ca om: munca alături de Luca Niculescu, fostul nostru ambasador la Paris, de Adrian Cioroianu, fostul nostru ambasador la Unesco, cina cu Alberto Manguel, directorul Bibliotecii naționale a Portugaliei, scriitorul Paolo Rumiz, colaborarea, prietenia cu Monica Joița și Doru Liciu, de la Arhivele Diplomatice Române, cu Andrei Țărnea, fost comisar al Sezonului, Sandra Pralong, consilier prezidențial pentru Românii de pretutindeni și mulți alții din cadrul ICR, al MAE, sau parteneri de proiect, care se vor recunoaște aici…le mulțumesc.”, a scris Iulia Badea Gueritee pe Facebook.
Despre ICR, aceasta a ținut să precizeze: „Ca în toate instituțiile de stat sau în societățile private, în ICR există oameni și oameni. Dar există mai ales oameni care sfințesc locul și care și-au dorit să lucreze în ICR întocmai pentru că au crezut în capacitatea sa de a face diplomație culturală de calitate. Acei oameni au reușit să facă lucruri deosebite, au reușit, sunt sigură, și prietenii îmi vor da dreptate, să schimbe imaginea ICR, chiar cât de puțin, prin munca lor, prin puterea exemplului lor, prin numele lor, prin reputația lor. Se vor recunoaște și le mulțumesc pentru că rezistă. Nu este ușor, dar mă număr printre ei. Și aceasta a fost o onoare…o mândrie. Pentru ei, pentru mine, munca a fost dublă: munca cotidiană la birou, pe planul promovării, non stop, pentru că munca unui „lucrător” din domeniul diplomației culturale este permanentă; dar și munca cu cei care denigrează, cu cei care dau în instituție fără a știi că astfel dau chiar în oamenii care rămân discreți (căci așa au promis) și care le sunt semeni, colegi de breaslă. Așa că plec cu o rugăminte: nu mai generalizați, nimeni nu este perfect dar nici nimeni nu este esențial rău. La revedere, Institut Cultural Român! A fost o onoare să pot lucra pentru tine…”
(Visited 137 times, 1 visits today)