Chitaristă, solistă și compozitoare, lideră a fostului grup rock feminin românesc Catena, Anca Vijan Graterol trăiește de aproape cinci decenii în Germania, în Hannover, unde a continuat să facă muzică. Practic, ea a trăit mai mult în țara de adopție decât în cea natală și totuși, simte mai bine în limba română.

„Eu știu germană, dar, totuși, felul de a scrie mi-a rămas românesc. Nu sunt așa bună ca pe românește. Dacă mă gândesc bine, pot să spun că sentimentele pe care le am, le exprim mai bine pe românește decât în germană.”, a spus Anca Graterol.

Trupa Catena pe care Anca a fondat-o a fost una dintre primele foarte puținele formații rock ce avea aveau în componență numai fete. Pe lângă Anca, au mai cântat în trupă Lidia Creangă la tobe, Ortansa Păun la saxofon şi flaut şi basista Emilia Cârstoiu (decedată în 2009).

Fetele au mai colaborat pentru un an cu solista Păuniţa Ionescu şi cu basista Vivi Iancu (ex Venus, cealaltă trupă de fete din România la acea vreme). Nu au fost înregistrate albume, doar piesa „Dorința” din arhiva TVR a apărut pe un disc culegere de trupe rock. Fetele au cântat în multe zeci de concerte, de la cluburi underground până pe scenele Sălii Palatului și ale Sălii Polivalente.

Contactată prin Zoom de tinerii jurnaliști de la redacția Buzz, aceștia au gasit-o pe Anca Graterol în propriul ei studio. Ea ne-a spus despre cum se cânta în România într-o lume rock dominată de bărbați.

„Dacă te îndrăgostești de o chestie nu mai există că e sex masculin sau feminin pentru că îți place și o faci. Fetele pe care le-am avut au fost foarte agile și puternice, s-au potrivit genului. Eu n-am fost niciodată un îngeraș, să cânt muzică îngerească, dar mi-a plăcut puterea, de la început, m-am ținut de asta și mi-am luat și lumea care să se potrivească. Poate că pe vremuri se zicea că o fată nu cântă rock la fel de bine ca un băiat, poate în timp s-a schimbat totul.”

La sfârșitul anilor ’80, după ce  s-a stabilit în Germania, Anca Graterol a înființat la Hannover formația de fete Rosy Vista. Anul trecut, formația a împlinit 40 de ani de activitate, ocazie cu care a fost lansat un album. Această prima piesă de pe noul disc a apărut pe canalul de Youtube al formației. „Ultimul video l-am făcut într-o bucătărie dintr-un muzeu și a fost foarte haios. O bucătărie a anilor ‘70: cu reviste din 70, cu mobilă din 70. Toată lumea întreabă: voi nu vreți să vă opriți? Dar eu și de spălat pe dinți mă spăl în fiecare zi. Adică, a rămas ca o chestie normală, e prea târziu. Virusul a intrat și nu se mai duce.”

În casa în care locuiește alături  de Ossy, jumătatea ei, are și studioul unde produce muzică. Cum era firesc, Ossy Pffiefer fiind  poliinstrumentist, cei doi au creat și un proiect muzical împreună, intitulat „Ignore the sign”.

„Eu stau în Hanovra și aici este parter și sus e studioul. Eu am studio nu doar cu un computer pe care imprimăm, e studio de pe vremuri, cumpărat atunci. Studio cu trei camere, cu regie și încă două camere. Una e pentru tobe, cealaltă e pentru chitare. Cea mai bună chestie e că, dacă îți vine vreo idee, noaptea, poți să mergi în pijamale sus și s-o imprimi. Acesta a fost visul meu dintotdeauna.”