Pe coperta albumului intitulat “Amintiri”, lansat în 2012, sub formă de CD, de către Eva Kiss, Octavian Ursulescu scrie despre celebra solistă: “Mai rar o asemenea interpretă înzestrată cu asemenea calități vocale care să dea dovadă de mai multă modestie și discreție”. Într-adevăr, un om discret, modest, dar plin de har, dovadă stau colaborările cu marii compozitori ai perioadei: Jolt Kerestely (“Tăcutele iubiri”, pe versurile lui Ovidiu Dumitru), Cornel Fugaru („Să alergăm prin ploaie”, pe versurile lui Dan V. Dumitriu), Camelia Dăscălescu (“Acele veri ale iubirii”, pe versuri de Roxana Popescu), Temistocle Popa (“Nu asculta”, pe versuri de Ovidiu Dumitru), Ionel Tudor („Anotimpul speranțelor” pe versurile Andreei Andrei), Mihai Grigoriu ( “Pianul și marea”, pe versurile lui Romeo Iorgulescu) ș.a.m.d.

Eva Kiss s-a născut la București, pe data de 31 martie 1953, însă a copilărit la Târgu Mureș, mama ei fiind nevoită după decesul soțului său să se mute aici cu cei patru copii pe care îi avea.  A debutat în 1967 la Televiziunea Română, la o ediţie a popularei emisiuni “Dialog la distanţă”.

Talentul artistei s-a remarcat și-n premiile obținute de la debut până în prezent, și-n concertele susținute în țară sau în Danemarca unde s-a stabilit din anul 1990. Cum apreciază și jurnalistul și prezentatorul, Octavian Ursulescu, în prefața discului amintit, pare-se că și depărtarea de țara natală a contribuit la crearea unei falii ce a ascuns întrucâtva plinătatea talentului arătat în țară sau dincolo de granite. “E drept, plecarea ei în Danemarca în 1990 a sporit misterul din jurul solistei chiar dacă a revenit aproape an de an în țară pentru emisiuni tv sau pentru apariții publice…”.

Până la plecarea ei definitivă din țară, Eva Kiss s-a remarcat în emisiuni tv, radio, la festivaluri și concursuri. Amintim doar câteva:  1973 – a participat la cea de-a doua etapă a concursului “Steaua fără Nume”, unde primește punctajul maxim din partea juriului de specialitate. Tot în ’73, a participat la festivalul Mamaia cu două piese fiind distinsă cu premii. În 1980, a reprezentat România la Festivalul Mondial al Cântecului de la Tokio, Japonia. Astfel, a început să devină tot mai solicitată de către compozitorii români, fiind nelipsită de la cele trei mari competiţii de muzică pop/uşoară din acea perioadă: Concursul Anual al Melodiilor, Concursul TV “Şlagăre în Devenire” sau Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia.   O prezentare pe larg a îndrăgitei soliste aici.

 „Poveşti cu cântec din diaspora”: Eva Kiss (Copenhaga, Danemarca). O emisiune realizată de jurnalistul Doru Ionescu.

Că veni vorba de compozitorii care au solicitat-o spre a-i cânta piesele, marele Radu Şerban (ca mulți dintre cei care au scris pentru Eva Kiss) a fost impresionat de seriozitatea, punctualitatea, atenţia pe care le avea în a asculta îndrumările și sfaturile, precum şi de conștiinciozitatea de a învaţa ceea ce i se cerea.

Ionel Tudor, cel care la începuturile sale, în calitate de compozitor, i-a încredințat melodia “Anotimpul speranțelor”, apărută atât pe discul din 2012, cât și pe albumul ”Tăcutele iubiri” din 1986, spune: “Eva Kiss – o voce cu personalitate, sensibilă, cu un ambitus larg, o frazare excepțională și cu o putere de transmitere a actului artistic pe măsură. Un om blând, bun, sincer cu un suflet generos. Am colaborat cu Eva Kiss cu mare plăcere și m-a ajutat foarte mult la începuturile mele în ale compoziției. Am luat împreună și câteva premii importante. Ne-am reîntâlnit cu mare plăcere, acum câțiva ani, la Festivalul George Grigoriu de la Brăila. Mulțumesc, Eva! Mult succes în continuare!” .

Eva Kiss s-a remarcat, însă, ca solistă, nu doar prin cântecele scrise special pentru ea, ci și printr-o galerie întreagă de coveruri. De departe, în suita pieselor preluate din repertoriul internațional, rămâne și astăzi o dovadă a talentului său interpretativ, dar și ca o melodie de neuitat pentru publicul român, celebra „Puterea dragostei”, după hitul „Power of love” al cunoscutei Jennifer Rush.

Titus Andrei de la Radio România Actualități, cel care a susținut și creat chiar vedete ale muzicii pop, spune, apropo de cele două interpretări, despre artista Eva Kiss: “Dragostea dă spirit, se susține prin spirit și este, în general, istoria vieții femeilor. Și a bărbaților, dar tot femeia este aceea care inspiră dragostea și o înfrumusețează subtil cu puterea ei creatoare. N-am altă explicație privind imensul succes al piesei <Puterea dragostei>. Nu sunt adeptul comparației, dar unii au afirmat că Eva Kiss depășește cu acest cover forța originalului (Jennifer Rush). Imprimarea în memorie este un semn și al valorii, dar și al emoțiilor. Las deoparte valoarea piesei, e meritul autorului. Cred pe deplin însă că interpretarea Evei Kiss are multă emoție, uimire  și explozia lirică în stare să atingă iremediabil coarda sufletului. Că doar stările sufletești au motivele lor cele mai adânci. În cazul acestui cântec, totul pleacă de la glasul frumoasei și distinsei soliste Eva Kiss. Ca de altfel întregul său repertoriu. Fără nicio excepție, a făcut din cântece mici ode dedicate trăirilor oamenilor. Nu poți s-o uiți pe Eva Kiss indiferent ce distante te despart de ea și nici n-o poți simți decât aproape pentru că, după spusele ei, calcă doar pe pământ românesc”.