Un italian cu suflet românesc a ales să trăiască în România fiind astăzi unul dintre cei mai populari antreprenori din județul Botoșani, mai ales în rândul tinerilor. A ajuns în țara noastră într-o vacanță și a rămas conectat la viața urbei.
Francesco Magaldi are 33 de ani și era în clasa a XII-a când a venit în România. I se făcuse dor de tatăl său prezent aici și a venit să-l viziteze. Astăzi, deține în Botoșani un local dedicat tinerilor. „Nu am deschis eu localul Facefood, ci asociata mea, Ruxandra Ivan, împreună cu fosta ei asociată, Medeea. Am intrat în afacere în anul 2012. Eu doar am ajutat la schimbarea conceptului. Înainte, Facefood nu era axat pe tineri. Am simțit nevoia ca locul să fie și pentru tineri”, a spus antreprenorul italian.
Facefood este în Botoșani un local recunoscut pentru mediul prietenos adresat adolescenților, în mod special. Cafeluța de la Facefood este extrem de îndrăgită de acești clienți fiind preparată pe nevoia vârstei lor; cu mult lapte și cafea atât cât e necesar, nici prea mult, nici prea puțin. Adolescenții vin, își fac temele sau proiectele pentru școală, socializează, se bucură de prieteni, își petrec sărbătorile, zilele de naștere, au cărți pe care le pot citi acolo, jocuri precum Rummy, Scrabble, Jenga etc.
Francesco a venit în Botoșani în 2009 și este astăzi îndrăgit de tinerii care vin la Facefood, drept dovadă comunitatea online pe care a creat-o antreprenorul italian. Prin această grupare Francesco solicită susținerea tinerilor în proiectele pe care le desfășoară, îi implică, publicul său răspunzând cu mult entuziasm propunerilor lui.
De 13 ani de când e în România, a reușit să cunoască țara care l-a adoptat. „În general, sunt un adept al tradiției, în sensul că sunt un mix de cultură. Lucrurile care îmi plac dintr-o țară le duc mai departe cu mine. Respect tradițiile tuturor țărilor. Îmi place că acestea se păstrează. Văd frumusețea și conectarea cu trecutul vostru și mi se pare că valorile acestea merită să meargă mai departe, indiferent dacă îți plac sau dacă trezesc în tine ceva, iar eu mă simt aici ca acasă, îmi plac mâncărurile tradiționale…”.
„Dacă de la o vârstă mică nu înveți despre cultură, s-ar putea ca în viitor să ai probleme”
De la adolescenții cu care intră în contact în fiecare zi, Francesco a învățat: „să fiu relaxat, să găsesc un echilibru în a lua lucrurile în serios și a mă distra. Am mai învățat despre seriozitatea cu care merg tinerii la școală pentru a-și construi un viitor. La vârsta lor, eu nu am avut aceeași seriozitate din păcate, și trebuia să recuperez. Dacă de la o vârstă mică nu înveți despre cultură, s-ar putea ca în viitor să ai probleme”.
Deși iubește România cu tot sufletul lui, totuși sunt momente când simte că nu e de-al nostru. „Simt diferența într-o discuție când îmi dau o părere sau la controale. Mă simt foarte străin, pentru că nu sunt tratat ca acasă. Mai mereu mi se spune că dacă greșesc ceva, nu mi se ia greșeala ca atare și aud: <Ești italian și de aceea faci așa>”.
Francesco Magaldi face parte dintr-o asociație italiană recunoscută la nivel european, cu sediul la București. „Eu cred că sunt singurul din țară care a fost ales, nu pentru mâncarea italienească, ci pentru spirit. În restaurantele italienești există primire și respect pentru toată lumea. Înseamnă grijă și o acuratețe foarte minuțioasă în tot ceea ce privește serviciul. Noi, italienii, suntem foarte buni la cultură, adică știm să construim un local, știm cum s-o punem la dispoziție, știm cum să-i facem pe oameni să se simtă bine și cred că asta am adus și aici foarte mult. Eu muncesc și am muncit dintotdeauna, cot la cot, cu angajații… Adică, dacă e de măturat, mături. În schimb, aici am văzut unii proprietari a unor restaurante care se poartă superiori față de altcinvea doar pentru că dețin un local. Eu cred că am adus o egalitate, faptul că avem niște roluri diferite, asta nu ne face superiori și atunci cred că este un local dincolo de politică și de absolut orice, și doar ne simțim bine. Să vin să mă relaxez, să mă reîncarc, să iau o pauză, să beau o cafea, să fiu tratat cu respect și cu amabilitate și asta în fiecare zi. Spiritul italian, cu siguranță, l-am adus și nu e doar despre că am pus pe masă o pizza și o cafea italienească”.
Chiar dacă îi este dor de țara natală, de tatăl lui, nu are de gând să se întoarcă acasă, cel puțin pentru moment. Are aici o relație stabilă și se simte bine în România.
Tatăl meu s-a întors înapoi în Italia. Îmi este dor de viața aia diferită, în sensul că în Italia se mai cântă, se mai râde, se mai zâmbește, e o bucurie de a trăi. Deocamndată sunt aici și sunt bine deoarece am visuri, obiective, scopuri și simt că vreau să fac ceva în România și în Botoșani. Am o relație stabilă aici și nu mă văd întorcându-mă în Italia pentru că mă simt ca acasă în România, și încerc să mă simt bine oriunde mă duc. Dar nu știut dacă mă voi mai întoarce în Italia.