Până în 1989, Liviu Pop nu a apucat să facă parte dintr-un grup – că a fost rock, new wave sau jazz – dar a cântat cu multe nume sonore, de la Krypton la Johnny Răducanu. Plecat din ţară la fratele lui, chiar înainte de Revoluţie, a vrut să facă acelaşi lucru şi în America.

Krypton-Arenele-Progresul-84
Krypton-Arenele-Progresul-84

Garbis-Dedeian-Costinesti-Jazz-Fest-86.
Garbis-Dedeian-Costinesti-Jazz-Fest-86.

Nu i-a reuşit de la bun început, dar după câţiva ani bateristul român a început să acompanieze nume dintre cele mai prestigioase într-un gen considerat american 100% – blues-rock! A brăzdat, aşadar, America în lung şi-n lat, cu artişti vizibili în topurile de pe ambele maluri ale oceanului.

L-am intervievat pentru TVR Internaţional în 2012, iar portretul său se constituie deopotrivă în jurnalul românesc al unui muzician emigrant, o trecere în revistă – din perspectiva sa – a istoriei muzicii tradiţionale americane. Între muzicienii vizibili în emisiune de notat numele unor Lucky Peterson, Debbie Davis, Lil’ Dave Thompson, Diane Blue, Chris Tofield, Robert Morbioli, Chris Tofield, Murali Coryell. Cu toţii (şi încă mulţi alţii) aduşi de Liviu să cânte în România!

Busnell-Jazz-Fest-2008
Busnell-Jazz-Fest-2008

Interesant este deopotrivă şi proiectul său solo electro, Sonic Play, experimentat în acei ani, precum şi colaborările cu muzicieni români din ţara natală, între care Raul Kuşak, Hanno Hoefer (Bluescore) ori Nicu Patoi şi Adrian Flautistu sub egida Sure.

 

(Visited 136 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *