Pe Dana Grigorcea am cunoscut-o înainte de pandemie, când împreună cu reporterii Buzz,  mă  implicam în organizarea cafenelei publice la Ipotești, un eveniment literar organizat în cadrul atelierelor FILIT.  Ulterior, ne-am întâlnit la o lansare a cărții ei „Sentimentul primar al nevinovăției” de la Botoșani. Am admirat atunci vibe-ul pozitiv pe care îl emană indiferent de situație. Un zambet larg pe chip,  o atenție împărțită în toate direcțiile,  gata să îmbrățișeze pe oricine. Așa mi-o amintesc pe scriitoarea de origine română stabilită acum în Elveția.  Am stat de vorbă cu ea despre cărțile ei, despre premii, despre un posibil film pe care l-ar dori pentru una dintre cărțile scrise, despre copiii ei cu care acolo, în Zurich, vorbește în limba română, despre românii pe care îi întâlnește și despre România, în general…  Dana Grigorcea a debutat la România literară, a studiat germana și neerlandeză la facultatea de limbi străine de la Universitatea București. A făcut un master în Jurnalism la Universitatea Danubiana din Krems și a studiat regie de  teatru film la Universitatea din Bruxelles.

Reporter: Ce înseamnă pentru tine premiul elvețian pentru literatură obținut recent?

Dana Grigorcea Monioudis: E o frumoasă recunoaștere, fiind cel mai mare premiu literar din țara în care locuiesc. Se spune că nimeni nu e profet în țara lui, deci nu m-aș fi amărât prea tare, dacă s-ar fi făcut mai puțină vâlvă în jurul meu, dar nu a fost așa. Pentru ultimul meu roman am primit chiar mai multe premii elvețiene. Proverbul este valabil, probabil, pentru țara mea de baștină, România.

Rep: Romanul pentru care ai fost premiată se referă la rămășițele sistemului comunist român, care continuă să macine România prin politicienii săi corupți. De unde preocuparea asta a ta pentru trecutul țării noastre? Aveai doar vreo 10 ani când a fost revoluția la noi…

Dana Grigorcea Monioudis: Romanul este despre moștenirea lăsată de un sistem închis, despre viața într-o cameră nearisită, este un roman despre România, dar nu numai. Este despre toate sistemele închise și despre Amazon, rețelele sociale, despre bulele închise ermetic în care ajungem să ne repetăm până la paroxism.

Rep: Când ai plecat din țară și de ce?

Dana Grigorcea Monioudis: Am plecat cu diferite burse de studiu în școală, apoi în facultate, după facultate. Am plecat, dar fără să trântesc vreo ușă. Din 2010, când am debutat ca scriitoare, și am început să am turnee literare în Elveția și spațiul german, apoi prin țările unde au fost traduse cărțile mele: America, Franța, Olanda, India, n-am mai fost așa de des în România

Rep: Ce-ți amintești din copilăria ta de acasă din România?

Dana Grigorcea Monioudis: Am copilărit în Cotroceni, vizavi de Operă, cartier de care scriu și în romanul ”Sentimentul primar al nevinovăției”, tradus în română de Nora Iuga și Radu Mihai Alexe. Multe amintiri din copilărie mi-au servit drept inspirație pentru acest roman. Şi ca să-ți spun și ceva haios, când am fost în turneu literar cu romanul, în India, publicul de la Calcuta mi-a spus: dar ăsta e un roman despre India, descrieți exact situația de aici, lumea care se transformă atât de rapid că te amețește și nu mai ai ocazia să reflectezi în ce măsură îți plac schimbările și în ce măsură sunt schimbări care îți fac bine ca individ moral

Rep: Ce te inspiră să scrii și cum îți alegi subiectele pentru cărțile pe care le scrii?

Dana GrigorceaMonioudis: Tot ce mă înconjoară, anumite imagini, scene, dialoguri, aventuri din turnee literare mă inspiră. Ideea pentru ultimul roman ”Cei care nu mor” mi-a venit în turneul american  în care am fost înainte de pandemie. La Seattle, patronul vestitei librării Elliott BayBookCompany  mi-a povestit că băieților de la Amazon le-a venit ideea pentru afacere la el în librărie. Deci, e o istorie teribilă  că Amazon a fost fondat într-o librărie ca după fondare să falimenteze librării. Așa că după lectura publică de la Eliot Book Company i-am zis librarului: uite că m-ai inspirat și pe mine ca să scriu un roman care să înceapă cu oameni cumsecade și să se termine cu vampiri.

Rep: Din ce am citit despre tine am observat că ai opt cărți scrise până acum din care una tradusă în românește, ce-ți dorești să transmiți prin cărțile tale? Ce reacții ai până acum– daca ai reținut una în mod deosebit ?

Dana Grigorcea Monioudis: Am trei romane, o nuvelă, o carte de eseuri despre empatie și despre întrebarea dacă arta ne face mai buni, și cinci cărți pentru copii. Cărțile mele pentru adulți se învârt în jurul aceleași întrebări, despre rolul artei în viața noastră, ne poate educa arta, ne poate face ființe mai morale? Țin minte că am fost foarte marcată în copilărie, aflând despre artiști mari- scriitori, poeți, actori, cântăreți foarte apreciați și de mine că nu strălucesc prin integritate morală. Deci unii artiști, nu în general. Cum poate exista așa ceva? Exista artă fără morală?

Rep: Ca scriitor în Elveția simți nevoia prin cărțile tale să aduci România în țara ta acum?

Dana Grigorcea Monioudis: Sinceră să fiu, nu simt nevoia. Artistul se reprezintă numai pe sine, reprezintă căutările personale. Arta este o preocupare foarte intimă care n-are de a face cu pompa națională. În plus, în România, îmi sunt traduse doar două cărți: un roman,”Sentimentul primar al nevinovăției”, la Humanitas și anul trecut o carte de copii, ”Stingeți luna” la editura Arthur, în traducerea lui Florin Bican. Cum să fiu o ambasadoare a României, doar cu recunoaștere de ocazie în țara mea?

Rep: Cât de vizibilă este literatura română în Zurich unde locuiești acum?

Dana GrigorceaMonioudis:  Mircea Cărtărescu este recunoscut și apreciat de criticii literari elvețieni. Altfel, literatura română nu este aproape deloc vizibilă comparativ cu vizibilitatea literaturii italiene, franceze sau chiar și ungare sau beloruse. Trăiesc la Zurich doi scriitori din Romania, Cătălin Dorian Florescu și Andrei Mihăilescu, dar sunt considerați scriitori elvețieni. La fel cum și o seamă de muzicieni români care trăiesc aici, au fost rapid adoptați. De exemplu, talentata pianistă Ana Silvestru, violonistul Cosmin Bănică – concert maestru la Ateneul din Zurich, cântăreața de operă, Liliana Nikiteanu, care tocmai și-a aniversat 30 de ani de activitate pe scena Operei din Zurich. Nu cred că vreo unul dintre artiști și-ar renega originile românești dacă ar exista o ocazie onorabilă să și le celebreze, dar nu prea există. Ana Silvestru și Cosmin Bănică, de exemplu, au ținut foarte mult să organizeze un mare concert la București în cinstea prieteniei dintre Constantin Brâncuși și James Joyce, un concert caritabil pentru un copilaș român bolnav și au fost invitați  de Ateneul Român, ca puțin mai târziu să li se ceară 3000 de euro plată de curent și alți 3000 de euro încasări din bilete. Acum, concertul va avea loc, sâmbătă, la Sala Radio.

Rep: Ai studiat regia, te-ai gandit să-ți transpui una dintre cărți într-un film?

Dana Grigorcea Monioudis:  Nu! Nu m-am gândit, pentru că activitatea scriitoricească mă ocupă complet. Dar nu mi-ar displăcea să fie făcut un film după cărțile mele mai ales ultimul meu roman ”Cei care nu mor” este ofertant, zic eu, pentru cinema. Agenta mea vrea să aștepte traducerea în engleză a romanului, romanul englez va apărea în 2023 pentru a-l oferi la festivalul de film de la Berlin, la Berlinale. Dar dacă ar apărea Radu Jude sau Cristian Mungiu și ar zice că face el filmul, l-aș ajuta să obțină drepturile. Deja Sabin Țâmbrea, actor originar din Romania, foarte faimos în Germania, i-a spus agentei mele că vrea să joace în film.

Rep: Ce alte pasiuni mai ai şi cum se împacă ele cu scrisul tău?

Dana Grigorcea Monioudis:  Pasiunile pe care le mai am, cititul, plimbările lungi, călătoriile, jocurile cu copiii, mersul la concerte și serate literare se împacă excelent cu scrisul

Rep:  Ești mămică acum, te gândești să-i înveți pe copiii tăi și lucruri despre țara natală, Romania? Îi obișnuiești și cu limba română?

Dana Grigorcea Monioudis:  Cu cei doi copii ai mei vorbesc numai românește și cum noi avem mulți prieteni la Zurich atât din mediul artistic, de la biserică, de la școală, cât și din cercul mișcării Rezist Zurich, deja copiii mei sunt ținuți la curent cu literatura, muzica și situația politică din România.

Rep: Te preocupă comunitatea românilor din Elveția? Ce știi de ea? Există așa ceva acolo?

Dana GrigorceaMonioudis:  Sunt înconjurată de români în Elveția. La seratele mele literare, când semnez cărți, întreb des nu cumva numele este românesc și de multe mi se spune: ba da. Apoi, la demonstrațiile fără penali în funcțiile publice din centrul Zurich-ului, ne-am adunat foarte mulți intelectuali români: artiști, economiști, informaticieni, doctori, farmaciști, librari. Preocuparea pentru situația socială și politică din Romania ne-a adunat. Acum situația politică din România este mai deprimantă ca înainte, așa că la întâlnirile de români, încercăm să vorbim mai mult despre artă.