A urcat spectaculos în ultimul an, cu discul ei „Spice, Gold and Tales Untold”, în preferinţele melomanilor (şi ziariştilor) din Europa. Cronicile sunt laudative, vorbeşte de legende ale muzicii mondiale ca despre nişte amici care au ajutat-o ba să înveţe chitară, ba să-şi înregistreze melodiile (Mike Stern, Regi Wooten, Devin Townsend, Jonas Hellborg, Jonathan Herrera, Zoltan Csorsz…).
I-aş putea spune self-made-woman. Cântă cu vocea şi chitara electrică, singură sau în diverse combinaţii (apare pe un CD şi un DVD live), a compus pentru coloana sonoră a unui film, dar şi muzică de relaxare pentru piloţi de avion… A cântat cu Jazzmachine, Triple Sweet (trio feminin), reprezintă unul dintre modelele de chitare Hohner…
Nu a fost încurajată de părinţi spre muzică, dar a făcut ASE-ul şi a putut să cânte în continuare la spectacolele studenţeşti… Prin 1998 a câştigat festivalul concurs „Om bun”, aşadar cu muzică folk. Dar la un moment dat şi-a dorit să iasă din matca genului, ceea ce era mai greu la noi. A făcut-o în Germania, cu asupră de măsură, studiind necontenit muzica, din toate poziţiile.
Şi nu, nu stabilirea în altă ţară a fost momentul cheie din viaţa Anei, ci îmbolnăvirea de tendinită, o boală care te scoate de pe scenă şi din studiouri, dacă eşti chitarist. Dar a forţat şi a trecut peste tot şi toate. Ce n-a distrus-o a întărit-o: acea cumpănă s-a dovedit de bun augur, pentru că încă din timpul convalescenţei a ambiţionat-o să-şi realizeze visul: înregistrarea propriului disc. Ana este supranaturală, după cum veţi afla din postarea youtube…
Intervievată de Ioana Ivaş, o tânără de 13 ani, jurnalist în devenire, pentru site-ul www.romaniadepretutindeni.ro (dar şi pentru emisiunea „Remix” pe care o realizez la TVR 3), am descoperit – dincolo de artistul sensibil, modest, creativ, sincer şi perfecţionist – o persoană pozitivă, simpatică, plină de deferenţă faţă de tot ceea ce o înconjoară, tratând copilul de pe skype ca pe orice jurnalist profesionist, impresionată de unele întrebări ale Ioanei. Nu deconspir răspunsurile Anei, ele completează inedit muzica ei (care comunică de la sine şi fără biografii, CV-uri şi alte cele), dar cred că copilăria şi tinereţea ei – despre care vorbeşte la un moment dat unei adolescente – este cheia… universală care deschide Muzica Anei Pătan.